Capitolul 4 - Doar imaginatia mea ?

*Din perspectiva Robertei*
M-am trezit prima. Se pare ca am adormit toate in camera Adriannei.Dar ce conteaza? Conteaza doar faptul ca suntem impreuna si ca visul ni s-a indeplinit. Mai aveam o luna pana incepeam cursurile asa ca luna asta care ne-a mai ramas , trebuie traita la maxim. One Direction, cumparaturi,plimbari, vizitarea Londrei si multe altele. 
M-am ridicat fara sa le trezesc pe fete si m-am dus la baie. M-am spalat pe dinti, apoi m-am imbracat si-am mers sa vad daca s-au trezit fetele. Dia dormea ca un ingeras, ca de obicei imbratisata cu Andreea, ele fiind mai apropiate, Adrianna dormea mai dezordonata cu multe perne in jurul ei si Irina dormea cu ursuletul ei de plus in brate. Nu pleca nicaieri fara el.Il primise de la tatal ei cand era mica si nu-l mai daduse jos din brate inca de-atunci. 

A venit vremea sa le trezesc.
- Trezirea fetele! E tarziu ! E deja 12:00 ! am spus eu  pe un ton autoritar.
- Inca 5 minute, a zis Dia somnoroasa.
Atunci sare Irina din pat:
- Bai fetelor, treziti-va ! Nu a fost un vis ! Chiar suntem in Londra !
- Oh, asa e ! Aproba trezindu-se si ridicandu-se Andreea .
Pana la urma s-a trezit si Adrianna. Ne-am imbracat toate cat mai frumos pentru o iesire in Londra . Prima noastra iesire ! 
Am ales sa mergem la Starbucks .

Ajunse acolo, ne-am asezat la o masa putin mai retrasa pentru a vorbi fara disconfort cum ca ne-ar auzi lumea, nebuniile .
- Fetelor,trebuia sa mergem la Nando's! a protestat Andreea.
- Oh,Andreea ! Crede-ma , acum avem tot timpul din lume. Crezi a vom lasa vreun local din Londra nedescoperit ?  a zis Dia razand, Andreea scotandu-i limba in gluma.

Am stat si-am discutat in jur de o ora jumate. Dupa am decis sa ne plimbam prin parc.
Ne-am asezat pe o banca, dupa ce ne-am luat cate o inghetata. Andreea si Dia ca de obicei, au ales inghetata de capsuni, Roberta si Adrianna de vanilie si eu de caramel, aroma mea favorita.
Am facut multe poze si ne-am filmat prostindu-ne . Trebuia sa ramanem si noi cu niste amintiri din Londra nu ?
Irinei ii suna telefonul.
- Fetelor, ma suna mama. Ma duc putin mai incolo, am destul de multe sa-i povestesc. O sa fiu prin preajma, bine? a spus ea grabita.
- Ok ! am zis toate repede si am continuat sa discutam de-ale noastre.


*Din perspectiva Irinei*
Intr-adevar , ma indepartam cam mult, dar stiam unde sunt. Ma simteam bine.Terminasem de vorbit la telefon cu mama si am decis sa ma mai plimb putin fara fete . Atunci mi-am dat seama. Lantul meu primit de la mama nu mai era. Nu mai era la gatul meu . Trebuie sa fi cazut undeva pe langa banca unde am stat cand am vorbit cu mama.
Ma apropiam de banca si am vazut un baiat inalt cu parul saten stand cu spatele la mine, aplecat si lua ceva de pe jos. Probabil lantisorul meu. 
M-am dus catre el cu speranta ca a gasit lantisorul meu .
- Hei, ai gasit un lantisor asa-i ?
- E al tau , nu ?
Nu se poate. Visez ? Din cate stiu, am vederea perfecta. Atunci de ce il vad pe Louis Tomlinson in fata mea ? Cred ca am vedenii . 
- Heei! incerca el sa ma bage in seama dar vedea ca nu raspund. Eu sunt Lou..
- Da, stiu ! Louis Tomlinson ! am spus eu nelasandu-l sa continue. Doamne, esti chiar tu ? O sa lesin.
- Hm, sa inteleg, directioner ? a spus el zambind la mine. 

- Da, poate chiar mai mult de-atat. Deci, nu vreau sa par egoista, dar.. imi dai lantisorul inapoi? Are o valoare sentimentala pentru mine.
- Cu o conditie .
- Care anume?
- Spune-mi cum te cheama.
- A, eu..scuze ca nu m-am prezentat. Eu sunt Irina!
- Frumos nume ! 
- Multumesc. Acum...lantisorul ?
- Bine, dar ti-l pot pune eu ?
- B-b-bine.
Venea spre mine. Din ce in ce mai aproape. Ma abtineam sa nu tip sau sa lesin. Dar nu! Trebuie sa par serioasa in fata lui. E Louis .
Mi-a dat parul intr-o parte , in momentul acela, eu simtind fiori in tot corpul .A inchis lantisorul si s-a intors in fata mea zambind ca un copil.
- Gata ! 
- Multumesc..
- Irina! Esti acolo ? se auzeau fetele din departare.
- Ok , trebuie sa pleci. Ma cauta prietenele mele. Nu pot sa cred ca spun asta, dar, pa Louis Tomlinson !
- Um, bine Irina, imi spune el, eu stand cu spatele la el incercand sa plec. Imi pare bine ca te-am cunoscut, spune el zambind. Presimt ca ne vom revedea, mi-a soptit langa ureche.
M-am intors spre el sa-l intreb cum ne vom mai revedea dar nu mai era acolo.
Ce s-a intamplat? Totul a fost in imaginatia mea ? Poate din cauza obsesiei mele, mintea-mi joaca feste ? Dar..totul a parut foarte real.
- Irina ! striga Andreea intr-un final. Ma vedeau uitandu-ma in gol si gandindu-ma profund . Ele habar n-aveau ca eu probabil tocmai l-am cunoscut pe Louis.
- Hei,fetelor. Scuze, cred ca m-am plimbat cam mult..
- Da, sa stii ! Credeam ca te-am pierdut ! rosti Dia parca certandu-ma.
- Se pare ca nu, sunt aici si va propun sa mergem mai repede acasa. Se insereaza si se va face racoare, am spus eu incercand sa-mi mut gandurile in alta parte. 
- Da, ai dreptate. Hai acasa, a confirmat Roberta. 
Am ajuns acasa si fiindca eram foarte obosite, ne-am dus in camerele noastre . Eu stateam cu 
Roberta asa ca trebuia sa gandesc in "liniste" . Nu vroiam sa afle niciuna dintre fete despre ce, probabil, s-a intamplat azi. Doar dupa ce confirm ca a fos adevarat si ca nu a fost doar imaginatia mea. 
Roberta s-a pus in pat la televizor, iar eu am decis sa fac un dus. M-am uitat mai intai in oglinda si mi-am prins parul intr-un coc dezordonat. Atunci mi-am vazut lantisorul. L-am dat jos, m-am uitat putin la el si mi s-a derulat in minte tot ce.. s-a intamplat azi. Inca nu-mi vine sa cred.Eu si Louis, vorbind , el punandu-mi lantisorul pe gat,atingandu-ma. Pana ieri parea imposibil dar..acum nu mai sunt de aceeasi parere. Cred ca orice se poate indeplini, daca-ti doresti cu-adevarat. Dia m-a rugat sa-mi fac si eu un jurnal pentru ca-mi va fi mai usor sa-mi pun gandurile pe hartie.Asta am si facut.
Tot ce s-a intamplat azi. Oare a fost real ?