Capitolul 4 - Doar imaginatia mea ?

*Din perspectiva Robertei*
M-am trezit prima. Se pare ca am adormit toate in camera Adriannei.Dar ce conteaza? Conteaza doar faptul ca suntem impreuna si ca visul ni s-a indeplinit. Mai aveam o luna pana incepeam cursurile asa ca luna asta care ne-a mai ramas , trebuie traita la maxim. One Direction, cumparaturi,plimbari, vizitarea Londrei si multe altele. 
M-am ridicat fara sa le trezesc pe fete si m-am dus la baie. M-am spalat pe dinti, apoi m-am imbracat si-am mers sa vad daca s-au trezit fetele. Dia dormea ca un ingeras, ca de obicei imbratisata cu Andreea, ele fiind mai apropiate, Adrianna dormea mai dezordonata cu multe perne in jurul ei si Irina dormea cu ursuletul ei de plus in brate. Nu pleca nicaieri fara el.Il primise de la tatal ei cand era mica si nu-l mai daduse jos din brate inca de-atunci. 

A venit vremea sa le trezesc.
- Trezirea fetele! E tarziu ! E deja 12:00 ! am spus eu  pe un ton autoritar.
- Inca 5 minute, a zis Dia somnoroasa.
Atunci sare Irina din pat:
- Bai fetelor, treziti-va ! Nu a fost un vis ! Chiar suntem in Londra !
- Oh, asa e ! Aproba trezindu-se si ridicandu-se Andreea .
Pana la urma s-a trezit si Adrianna. Ne-am imbracat toate cat mai frumos pentru o iesire in Londra . Prima noastra iesire ! 
Am ales sa mergem la Starbucks .

Ajunse acolo, ne-am asezat la o masa putin mai retrasa pentru a vorbi fara disconfort cum ca ne-ar auzi lumea, nebuniile .
- Fetelor,trebuia sa mergem la Nando's! a protestat Andreea.
- Oh,Andreea ! Crede-ma , acum avem tot timpul din lume. Crezi a vom lasa vreun local din Londra nedescoperit ?  a zis Dia razand, Andreea scotandu-i limba in gluma.

Am stat si-am discutat in jur de o ora jumate. Dupa am decis sa ne plimbam prin parc.
Ne-am asezat pe o banca, dupa ce ne-am luat cate o inghetata. Andreea si Dia ca de obicei, au ales inghetata de capsuni, Roberta si Adrianna de vanilie si eu de caramel, aroma mea favorita.
Am facut multe poze si ne-am filmat prostindu-ne . Trebuia sa ramanem si noi cu niste amintiri din Londra nu ?
Irinei ii suna telefonul.
- Fetelor, ma suna mama. Ma duc putin mai incolo, am destul de multe sa-i povestesc. O sa fiu prin preajma, bine? a spus ea grabita.
- Ok ! am zis toate repede si am continuat sa discutam de-ale noastre.


*Din perspectiva Irinei*
Intr-adevar , ma indepartam cam mult, dar stiam unde sunt. Ma simteam bine.Terminasem de vorbit la telefon cu mama si am decis sa ma mai plimb putin fara fete . Atunci mi-am dat seama. Lantul meu primit de la mama nu mai era. Nu mai era la gatul meu . Trebuie sa fi cazut undeva pe langa banca unde am stat cand am vorbit cu mama.
Ma apropiam de banca si am vazut un baiat inalt cu parul saten stand cu spatele la mine, aplecat si lua ceva de pe jos. Probabil lantisorul meu. 
M-am dus catre el cu speranta ca a gasit lantisorul meu .
- Hei, ai gasit un lantisor asa-i ?
- E al tau , nu ?
Nu se poate. Visez ? Din cate stiu, am vederea perfecta. Atunci de ce il vad pe Louis Tomlinson in fata mea ? Cred ca am vedenii . 
- Heei! incerca el sa ma bage in seama dar vedea ca nu raspund. Eu sunt Lou..
- Da, stiu ! Louis Tomlinson ! am spus eu nelasandu-l sa continue. Doamne, esti chiar tu ? O sa lesin.
- Hm, sa inteleg, directioner ? a spus el zambind la mine. 

- Da, poate chiar mai mult de-atat. Deci, nu vreau sa par egoista, dar.. imi dai lantisorul inapoi? Are o valoare sentimentala pentru mine.
- Cu o conditie .
- Care anume?
- Spune-mi cum te cheama.
- A, eu..scuze ca nu m-am prezentat. Eu sunt Irina!
- Frumos nume ! 
- Multumesc. Acum...lantisorul ?
- Bine, dar ti-l pot pune eu ?
- B-b-bine.
Venea spre mine. Din ce in ce mai aproape. Ma abtineam sa nu tip sau sa lesin. Dar nu! Trebuie sa par serioasa in fata lui. E Louis .
Mi-a dat parul intr-o parte , in momentul acela, eu simtind fiori in tot corpul .A inchis lantisorul si s-a intors in fata mea zambind ca un copil.
- Gata ! 
- Multumesc..
- Irina! Esti acolo ? se auzeau fetele din departare.
- Ok , trebuie sa pleci. Ma cauta prietenele mele. Nu pot sa cred ca spun asta, dar, pa Louis Tomlinson !
- Um, bine Irina, imi spune el, eu stand cu spatele la el incercand sa plec. Imi pare bine ca te-am cunoscut, spune el zambind. Presimt ca ne vom revedea, mi-a soptit langa ureche.
M-am intors spre el sa-l intreb cum ne vom mai revedea dar nu mai era acolo.
Ce s-a intamplat? Totul a fost in imaginatia mea ? Poate din cauza obsesiei mele, mintea-mi joaca feste ? Dar..totul a parut foarte real.
- Irina ! striga Andreea intr-un final. Ma vedeau uitandu-ma in gol si gandindu-ma profund . Ele habar n-aveau ca eu probabil tocmai l-am cunoscut pe Louis.
- Hei,fetelor. Scuze, cred ca m-am plimbat cam mult..
- Da, sa stii ! Credeam ca te-am pierdut ! rosti Dia parca certandu-ma.
- Se pare ca nu, sunt aici si va propun sa mergem mai repede acasa. Se insereaza si se va face racoare, am spus eu incercand sa-mi mut gandurile in alta parte. 
- Da, ai dreptate. Hai acasa, a confirmat Roberta. 
Am ajuns acasa si fiindca eram foarte obosite, ne-am dus in camerele noastre . Eu stateam cu 
Roberta asa ca trebuia sa gandesc in "liniste" . Nu vroiam sa afle niciuna dintre fete despre ce, probabil, s-a intamplat azi. Doar dupa ce confirm ca a fos adevarat si ca nu a fost doar imaginatia mea. 
Roberta s-a pus in pat la televizor, iar eu am decis sa fac un dus. M-am uitat mai intai in oglinda si mi-am prins parul intr-un coc dezordonat. Atunci mi-am vazut lantisorul. L-am dat jos, m-am uitat putin la el si mi s-a derulat in minte tot ce.. s-a intamplat azi. Inca nu-mi vine sa cred.Eu si Louis, vorbind , el punandu-mi lantisorul pe gat,atingandu-ma. Pana ieri parea imposibil dar..acum nu mai sunt de aceeasi parere. Cred ca orice se poate indeplini, daca-ti doresti cu-adevarat. Dia m-a rugat sa-mi fac si eu un jurnal pentru ca-mi va fi mai usor sa-mi pun gandurile pe hartie.Asta am si facut.
Tot ce s-a intamplat azi. Oare a fost real ?

Capitolul 3 - Londra : Un nou inceput, o noua viata.

* Din perspectiva Adriannei * 
M-am trezit foarte fericita. Toata noaptea m-am gandit la faptul ca mergem toate in Londra. M-am imbracat intr-o tinuta simpla, pantalonii mei scurti roz si maieul meu preferat alb. (http://clothess.net/wp-content/uploads/2012/08/Summer-Outfits-2012-for-Teenage-Girls.jpg  ) Am coborat scarile, am mancat ceva in graba si dupa le-am chemat imediat pe fete la mine.
* Cand au ajuns la mine *
Le-am bagat repede in casa si am urcat la mine-n camera . Le-am servit cu cate un pahar de suc, afara fiind foarte cald, si am inceput sa vorbim . 
- Deci inca nu-mi vine sa cred ,incepe Dia.
- Te referi la faptul ca plecam toate in Londra ? zice Andreea cu un zambet adorabil pe fata.
- Da, toanto , normal ca la asta ma refer , spune Dia razand si batand-o pe Andreea pe umar.
- Bai, fetelor. In loc sa fim atat de fericite si sa ne tot intrebam daca chiar e adevarat, sau visam, mai bine ne-am pregatii ! Mai sunt doar 5 zile pana plecam ! spuse Irina. 
- Asa e ! Dar voi inca nu realizati ceva ! spuse Andreea.
- Ce ? intreaba Roberta.
- Cum ce ?! Voi ati uitat ca pe langa faptul ca mergem in Londra, la doua saptamani dupa ce ajungem acolo, e concertul ? O sa ne intalnim idolii ! Doar ganditi-va la asta ! a zis Andreea foarte entuziasmata.
- Da, inca nu-mi vine sa cred ! Si avand bilete V.I.P. o sa-i si cunoastem in backstage! spuse Dia.
- Daa! O sa vorbesc si o sa fac poze cu Hazza ! O doamne ! am zis imaginandu-mi toate astea.
- Si eu cu Nialler ! a zis Andreea.
- Da da! Si eu cu Louis, Roberta cu Liam si Dia cu Zayn ! O doamne ! Ce norocoase suntem! a zis Irina aproape lacrimand de fericire.


Fetele au ramas la mine in noaptea aceea. Am vrut sa ne uitam la un film dar am sfarsit prin a vorbi cateva ore  bune si a ne face planuri pentru Londra.


~ Peste 5 zile ~
- Hai, Dia, o sa intarziem la aeroport ! spuse Irina nerabdatoare.
- Imediat! Sunt gata ! vine Dia spre noi.
Ne-am luat fiecare la revedere de la familiile noastre si am urcat in taxi. 
Peste jumatate de ora eram la aeroport. Nu ne venea sa credem ce tocmai ni se intampla.
- Fetelor, acum ne luam la revedere pentru ceva timp de la Romania ! spune Roberta cu lacrimi in ochi.
- Da, o sa-mi lipseasca , se intristeaza si Irina.
- Fetelor, nu mai ganditi asa ! Ganditi-va mai intai ca o sa va impliniti visul ! Voi inca nu constientizati ce facem acum . Ne pregatim de decolare si in mai putin de doua ore vom fi acolo ! am spus eu fericita.
- Ok, fetelor. E timpul sa ne urcam in avion ! spuse Andreea inainte sa urcam.

Ne-am asezat pe locurile noastre , Andreea cu Dia , iar eu cu Roberta si Irina. Ca sa treaca timpul mai repede fiecare si-a gasit cate o ocupatie : Andreea asculta One Direction in casti, Dia isi scria in jurnal, eu incercam sa termin o carte inceputa cu cateva zile in urma, iar Irina si Roberta se uitau din nou, pentru a suta oara la Video Diaries , pe tableta.


Si iata-ne ! Avionul sta sa aterizeze si noi nu mai putem de nerabdare ! Am stat la rand, nerabdatoare sa coboram si cand am coborat niciuna dintre noi nu a scos niciun cuvant , pana cand : 
- Suntem aici, nu pot sa cred, a zis Irina aproape fara suflare.
- Fetelor, stiu ca nu mai aveti cuvinte fiindca sunteti in Londra, dar cred ca ar trebui sa luam un taxi ! Totusi, este sapte seara si se va intuneca curand. Stiti cat de reci sunt serile in Londra, adauga  Andreea.
- Ai dreptate ! am spus eu. Trebuie sa ne indreptam spre apartamentul nostru ! 

Am luat un taxi , i-am dat adresa taximetristului, si iata-ne 'acasa' . Da, pentru ca asta va fi casa noastra mult timp de acum in colo . Un apartament destul de simplu, dar dragut.Este tot ce avem nevoie. 
Ne-am acomodat fiecare cu camera ei, Irina si Roberta intr-o camera, Andreea si Dia in alta, iar eu, singura, bineinteles, pentru ca asa am vrut.
Prima noapte in Londra. Cine se astepta sa dormim ? Dupa ce ne-am asezat lucrurile, am pierdut toata noaptea vorbind in camera mea despre tot ce o sa facem de-acum incolo.

Capitolul 2 - Dorește-ți ! Se va îndeplini !

Stateam la mine in camera pe Tumblr pentru ca nu aveam somn. M-am dus pana in bucatarie dupa un pahar cu lapte,iar cand m-am intors ecranul telefonului meu lumina. Era un mesaj de la Dia :
 " Adrianna, suna-ma cand vezi mesajul. Am ceva foarte important sa-ti zic ! x "

Nu am mai stat pe ganduri si am sunat-o imediat. 
- Alo, Dia ?
- Da, buna Adrianna. Deci , stai sa fac legatura si cu Andreea pentru ca amandoua vrem sa-ti spunem ceva.
- Ok,astept , am spus eu suspicioasa.
- Buna, Dia , Adrianna!
- Buna, te-am sunat ca sa-i spunem impreuna , a spus Dia.
- Hei Andreea ! Spuneti odata, ma faceti curioasa ! am zis eu nerabdatoare.
- Ok, spune tu , Andreea, a zis Dia.
- Deci,Adrianna, stii , noi in liceu, am avut un concurs de canto. Si eu si Dia am participat i am luat primele locuri. Si ia ghici, care era premiul !
- Nu ma prind. Care? 
- Studiu mai departe in Londra ! spun ele in cor, eu ramanand fara cuvinte.
- Vorbiti serios ? O sa mergeti si voi in Londra?
- Da ! Si partea cea mai buna este ca,pe locul I , adica cel luat de Andreea, pe langa asta, a mai primit si 2 bilete pentru concertul celor de la One Direction ! spune Dia entuziasmata.

- Wow, nu pot sa cred ! Sunteti asa norocoase ! Si eu sunt asa norocoasa ca veniti si voi in Londra si nu voi mai fi singura!am spus aproape tipand de fericire.
- Si pentru ca eu am deja bilet, dupa cum stii, la One Direction, si unul i-l dau Diei , celalalt iti revine tie ! a zis Andreea.
- Oh doamne ! Nu pot accepta,am zis putin trista.
- Hai gata cu prostiile ! Doar accepta ! Nimic nu m-ar face mai fericita decat sa vii si tu cu noi ! a zis Andreea incercand sa ma faca sa accept. 
- Ok, inteleg. Accept ! Iti multumesc mult . Va iubesc fetelor !
- Si noi te iubim!
- Hm, dar cred ca totusi avem o problema..
- Care? intreaba Dia curioasa.
- Irina si Roberta..am zis trista.
- Oh,ai dreptate.Fara ele nu va fi la fel. Trebuie sa rezolvam cumva,spuse Dia putin dezamagita.

Roberta si Irina . Doua dintre cele mai bune prietene ale mele. Ele nu vor putea trai fara noi, asa cum nci noi nu vom putea fara ele. Am ajuns in acelasi punct. Nu voi renunta . Voi reusi sa le fac sa vina cu noi.




- 02:30 a.m. -
Dormeam de ceva timp, dar mi-a vibrat telefonul si m-am trezit. Cine ma poate suna la ora asta? Una dintre fete , bineinteles. Era un mesaj de la Roberta.
" Dormi ? Am ceva super important sa-ti zic. Nu mai poate astepta !!! xx "

Ok,sentiment de deja-vù . Mesajul e asemanator cu cel pe care l-am primit azi de la Dia. N-am mai stat pe ganduri si am sunat-o.
- Roberta?
- Da, alo ? Oh doamne, trebuie sa te anunt ceva ! Inca sunt socata! Aaa, nu pot respira ! spunea Roberta disperata.
- Calmeaza-te si spune tot ! Rar ! am calmat-o eu . 
- Deci, nici nu stiu cum sa-ti zic si cu care parte sa-ncep!
- Spune tot , pe rand ! am spus eu nerabdatoare.
- Tata a castigat la LOTO marele premiu ! Nu pot sa cred !
- Oh, doamne ! Bravo,  ma bucur pentru tine!
- Oh, tu chiar nu intelegi ! Vin cu tine in Londra ! Si am auzit ca si cu Dia si Andreea ! Perfect !
- Daa ! Nu pot sa creeeed ! Dar am cam uitat amandoua ceva...
- A , te referi la Irina...nu, nu am uitat nimic ! M-am gandit eu la toate !
- Ce vrei sa zici ? 
- Pai, tata a luat premiul cel mare si sunt o gramada de bani . Platesc eu si pentru Irina si o luam cu noi !
- Hm, ce dragut din partea ta ! Dar crezi ca va accepta ?  Stii ca e putin mai dificila..
- A, nu cred ! Deja a acceptat ! Nu am mai vorbit cu ea de-atunci . E foarte fericita si zicea ca deja se apuca de bagaj , a zis Roberta razand.
- Oh, nu pot sa cred ! Realizezi ca mergem toate in Londra, nu ? Visul nostru e pe cale sa se indeplineasca.
- Exact ! Hai, a aproape 3 jumate. Ar cam trebui sa dormim. Maine ne vedem toate si vorbim despre asta, bine?
- Ok, mersi ca mi-ai dat mesaj. Sunt asa fericita ! Pe maine dimineata !
- Ok, noapte buna !


Nu am inchis niciun ochi pana pe la vreo 5 dimineata . M-am gandit si m-am tot gandit. Nu-mi venea sa cred ca o parte din visul nostru era pe cale sa se indeplineasca ! La distanta de doar cateva zile! Da, zi o parte, fiindca cealalta parte ar fi sa-i intalnim pe cei de One Direction . Dar, daca trei dintre noi au bilet, nu ar fi greu sa facem rost de inca doua. Sau da? Ramane de vazut. Incep sa cred ca visele chiar pot deveni realitate daca iti doresti cu-adevarat.
 Acum o sa incerc sa adorm fiindca maine va fi o zi lunga. Vom stabilii si ultimele detalii in legatura cu  plecarea. 

Capitolul 1 - Londra?

*Din perspectiva Adriannei *

Gata si cu examenele. Nu pot sa cred c-am scapat. Am luat notele pe care le doream si acum sunt foarte fericita . Ma duc in bucatarie dupa ceva de mancare si ii vad pe parintii mei, impreuna cu fratele meu mai mic, Jake care vorbeau ceva destul de incet.

- Neataa! spun eu somnoroasa.
- Neata,Adrianna! Cum ai dormit? spune tata cu o fata , de parca ascundea ceva.
Aveau toti niste zambete ciudate pe fata. Incepeam sa ma simt prost, asa ca :
- Spuneti tot . S-a intamplat ceva?

- Dimpotriva, spune mama.

- Ce e? Ma speriati.

- Vei studia mai departe in Londra ! Asta ca si rasplata ca ai invatat bine si ai luat examenele cu brio !  ma atentioneaza tata.

Nu mai aveam cuvinte. Visul meu era gata sa se indeplineasca . Oare visez? Nu, asta e realitatea si mie inca nu-mi vine sa cred.

- Nu spui nimic? intreaba tata curios.

- Eu,eu...oh, Doamne ! Va iubesc ! Va multumesc! am exclamat eu fericita si i-am strans pe toti 3 in brate. 

- Nu esti curioasa cand pleci? ma intreaba mama. 

- In momentul asta tot ce vreau este sa le spun fetelor despre asta ! Dar totusi, cand trebuie sa plec?

- Peste....doua saptamani , imediat dupa ziua ta ! 

- Oh,asa de repede? Oricum, nu mai conteaza! Ma duc sa le anunt pe fete.  Imi dati alte detalii mai tarziu !

- Bine, fata mea, sper ca esti fericita! spune mama.

Nu i-am mai raspuns si-am fugit pe scari, direct spre camera mea . Si ce-a vrut sa spuna prin "fericita" ?! Sunt mult mai mult de atat. Sunt pur si simplu socata, intr-un mod placut. Visul meu e pe cale sa se indeplineasca. 

Ajunsa la mine in camera, iau direct telefonul de pe noptiera , si ma arunc in pat .

- Dia? 

- Da, buna Adrianna. Ce faci?

- Oh , lasa-ma cu asta acum, Dia ! Fa repede legatura si cu celelalte fete ! Am ceva urgent sa va zic !

- Ok, bine! Ma faci curioasa.

~In scurt timp eram toate la telefon~

- Adrianna? Spune-ne. Ce e asa de important? intreaba Andreea curioasa.

- Nu o sa va vina sa credeti ! 

- Hai , spune-ne mai repede. Ne tii in suspans, spune Irina nerabdatoare. 

- Ok, gata. Va spun. Parintii mei , datorita faptului ca am luat examenele cu brio, mi-au facut un cadou. Si mi-au facut cel mai frumos cadou de pana acum. Ceva la care nu m-as fi asteptat niciodata.

- Ne zici azi te rog ? mormaie si Roberta .

- Fetelor, plec in Londra !

- Ce , cum ?! Pe bune? tipa socata Andreea. 

- Da, stiu ! Nici mie nu-mi vine sa cred!

- Poate ii vei intalni pe One Direction ! zice Dia.

- Oh, da ! Ce toanta sunt ! Nici nu m-am gandit la baieti. Dar cel mai probabil nu, stiti ca nu am bilet si nici nu cred ca voi avea.

- Esti asa norocoasa ! spune si Roberta.

- Da,ne lasi balta, dragut  , spune Irina dezamagita.

- Irina , crezi ca eu i-am pus sa-mi faca cadoul asta? Sincer, ar trebui sa te bucuri pentru mine. Si, nu plec pentru totdeauna !

- Da,sigur..

- Asa e, Irina, in loc sa te bucuri pentru ea, te superi ! mormaie Dia .

- Hai gata ! Stiti, si mie imi va fi foarte dor de voi . Dar stiti ce? O sa fac tot posibilul sa va iau cu mine !

- Sigur...spune Irina incet si inchide telefonul.

Am terminat de vorbit cu fetele si ma simt foarte prost. Cand in sfarsit visul meu era pe cale sa devina realitate  , mai am putin si renunt, pentru prietenele mele. Ele fac parte din viata mea de mai mult de 5 ani si nu as putea trai fara ele. Dar totusi , de ce sa aleg calea mai usoara si sa renunt ? Prefer sa fac tot posibilul sa le iau cu mine. Si trebuie sa ma grabesc,altfel mi-e teama ca le voi pierde..

Proolog

Roberta, Dia , Irina, Adrianna & Andreea : 5 fete ale caror vise s-au indeplinit pentru ca si-au dorit cu-adevarat.


Eu sunt Roberta. Sunt o fire sociabila, rareori ironica si amuzanta.Sunt o persoana sincera,si urasc ocolisurile,minciunile si mincinosii . Sunt foarte incapatanata,plina de idei, si trec imediat la actiune. De asemenea, sunt sensibila cu persoanele pe care nu le cunosc.In schimb,persoanele care ma cunosc ar zice ca sunt nebuna.Imi place sa-mi traiesc viata, sa fac toate nebuniile si ador sa petrec.Profit de fiecare minut,si nu las momentele triste sa imi stearga zambetul de pe fata.








Sunt Dia.Am 18 ani, ochi albastri, parul saten si 1.65 m inaltime. Mereu imi fac colegii sa rada  si cateodata ajung sa ii provoc sa-mi zica "vaca" , ca intre prieteni .Sunt perversa de obicei si imi plac provocarile.Sunt timida cand vine vorba de lucruri intime sau scoala/profesori/baieti. In restul timpului, sunt destul de tupeista.Imi place culoare albastra si toate nuantele ce tin de ea.Ador anime-urile si sa scriu povesti. Sunt glumeata si sensibila, dar am momente cand sunt irascibila si ma supar mai repede. Nu imi place cand cineva se ia de un defect de-al meu sau cand lumea ma catalogheaza inainte sa ajunga sa ma cunoasca macar cat de cat.
Sunt innebunita de mersul prin mall - ca orice fata -  sa imi cumpar lucruri si cand nu primesc ceea ce vreau, incep sa lingusesc. Sunt sarcastica si pot sa duc oamenii de nas repede.Imi place sa ii iau pe unii peste picior dar fara sa o duc la extrem.Cand pun o intrebare careia chiar ii vreau raspunsul cateodata ajung sa fiu stresanta si cand realizez asta imi cer scuze.




Sunt Irina Milward. Am 18 ani si sunt nascuta pe zece aprilie.Sunt berbeaca.Am 1.67 si am parul lung,ondulat,castaniu - aramiu  si ochii mei sunt caprui-aurii si uneori port ochelari. Accesoriul meu de baza este zambetul. Ador pisicile si natura.Oamenii spun ca sunt draguta, ganditoare, prietenoasa, diferita un pic sau poate un pic speciala , calma, desi nu prea, inteligenta, talentata , ciudata, sociabila, protectoare, uneori inocenta, copilaroasa ,  nebuna , loiala si imi apar prietenii orice-ar fi. Iubesc sa pictez si sa desenez, sa cant cu vocea si la chitara,iubesc dansul si am luat 7 ani de cursuri de dans plus inca 5 de karate , iar iarna ador sa skiez. De altfel, iubesc sa ma bat si iubesc provocarile  caci sunt destul de descurcareata si mereu reusesc sa fac ce imi este dat sau ce imi propun. Urasc fardurile, tocurile, rochiile sau fustele , si oamenii falsi. Iarna si primavara sunt anotimpurile mele preferate . Floarea mea preferata este lacramioara caci aceasta a fost prima floare  vazuta de mine de cand m-am nascut. Iubesc mai toat tipurile de filme insa le prefer pe cele cu mult mister in ele.Motto-ul meu in viata este  " Daca nu acum , cand ? "



Numele meu este Adrianna si am 17 ani. Sunt o fata normala, cu diferite calitati si defecte : sunt sociabila, pozitiva, imi place mult sa traiesc viata la maxim , fara temeri , merg pe principiul " Live every moment like it's the last. " Uneori sunt destul de dirty minded, dar alteori sunt prea cuminte. Cel mai mare defect al meu cred ca este timiditatea si teama de a spune verde in fata ceea ce cred, de teama sa nu ranesc. Imi plac calatoriile, hainele, accesoriile, shopping-ul ma fascineaza , as sta numai in magazine. Imi place vara, sunt o fire prea energica  pentru a petrece atat de mult timp in casa pe timpul iernii . Imi plac tatuajele, piercing-urile, culoriile vii , dulciurile si desenele animate , chiar daca sunt prea mare pentru ele.Consider ca niciodata nu este prea tarziu pentru doua lucruri : desene si mancare. Sunt o fire visatoare, si inca pastrez in mine speranta ca voi gasi baiatul perfect : ochi verzi, par carliontat, sensibil,dar in acelasi timp, atat de puternic si dur,intr-un fel.. Fizicul meu... cred ca orice fata si-ar dori sa arate mai bine si mai bine , dar pot spune ca sunt multumita asa cum sunt. Imi ador familia,prietenii si prietenele, sunt cele mai importante persoane din viata mea.Numai ei stiu sa ma linisteasca atunci cand am o problema si pentru asta  ii iubesc forever.




Eu sunt Andreea Karina Edwards si am 17 ani . Am ochii albastri si un par lung,blond. Sunt destul de inalta, 1.69 si slabuta,adica..eu pot manca oricat deoarece nu ma ingras, si oricum cine ar rezista in fata unei ciocolati ?! Ei bine, eu cu siguranta nu ! 
Sunt o persoana sociabila, amuzanta,prietenoasa si de incredere .Sunt timida, visatoare si sensibila de asemenea.Ador sa cant la chitara, dar din pacate cu vocea sunt cam afona asa ca ma axez mai mult pe moda. Imi iubesc familia si prietenii enorm . In ciudata timiditatii mele,atunci cand sunt cu prietenii, sunt chiar perversa , dar sa trecem peste acest micut detaliu , oricum , sa ai o minte dirty, iti face viata mai amuzanta. Imi plac baietii blonzi cu ochii albastri sau verzi . Imi doresc de la iubitul meu sa ma respecte,aprecieze si iubeasca . Sunt foarte incapatanata, iar cand imi propun ceva nu ma lasa pana nu reusesc ; sunt cam suparacioasa , insa prietenele mele stiu tot timpul cum sa se linguseasca si sa imi scoata dracii . Ah,am uitat sa precizez, sunt sefa majoretelor la liceu.